Egiptologul Joann Fletcher a dezvăluit cele mai recente descoperiri şi controverse ale civilizaţiei din antichitate.
Prima activitate grafică înregistrătă în Egipt şi în întraga Africă a fost cioplită pe stâncile de piatră din Quarta, la 40 de kilometri de Edfu. Datată recent de cercetătorul doctorul Dirk Huyge ca fiind de acum 19.000 de ani, galeria cuprinde 185 de imagini distincte, dintre care trei sferturi cu animale acum dispărute, precum bourul, strămoşul vacilor domestice.
Unele creaturi erau imense, având peste 2 metri lungime, având semne de tăieturi în jurul capului şi al gâtului. Huyge crede că aceste tăieturi au un înţeles simbolic, posibil asigurarea unei expediţii de vănătoare de succes. Imaginile din Quarta înfăţişează hipopotami, păsări, peşti, gazele şi creaturi hibride, împreună cu alte portrete stilizate care reprezintă primele încercări ale unui auto-portret.
Acesta s-a năcut în jurul anului 1346 î.Hr în oraşul Amarna, la 289 de kilometri de Cairo, şi a fost numit Tutankhaten (Imaginea vie a lui Aten, zeul soarelui). Tatăl său a fost a fost ereticul faraon Akhenaton, în timp ce mama sa ar fi putut fi Kiya sau prima soţie a lui Akhenaton, Nefertiti. Tutankhaten a preluat tronul după moartea tatălui său, în 1336 î.Hr, schimbându-şi numele în binecunoscutul Tutankhamon când cultura Aten a fost înlocuită de venerarea zeului Amon.
Acesta a domnit până în anul morţii – 1327 î.Hr, cauza decesului fiind încă necunoscută. Egiptologul Nicholas Reeves afirmă că 80% din bunurile descoperite în interiorul momântului său au fost iniţial realizate pentru un alt membru al familiei, chiar şi masca morţii din aur a fost realizată iniţial pentru Nefertiti.
Din simplele imagini a evoluat scrisul timp de câteva milenii într-un sistem sofisticat cu sute de semne. Prima dată au fost numite hieroglife de greci, acestea erau deseori utilizate pentru crearea textelor ritualice care acopereau pereţii templelor şi ale mormintelor, o formă mai prescurtată a hieroglifelor numite ,,hieratic” erau utilizate de elita literată. Acestea erau utilizate în general de scribii şi oficialii care administrau ţara pentru rege.
Un arheolog german care a cercetat, în 1980, mormântul unuia dintre primii conducători ai Egiptului, Abydos, a descoperit 150 de etichete sculptate în os, lem sau fildeş pe care se aflau pictograme care descriau totul, de la borcanele cu ulei şi provenienţa acestora.
Etichetele ataşate de bunurile din mormânt au fost datate ca fiind din 3250 î.Hr, fiind primele dovezi ale modului în care oficialităţile înregistrau taxele.
Mumificarea poate fi un sinonim foarte bun pentru Egiptul Antic. Acum, cercetătorii rescriu ceea ce se ştia deja despre această tehnică utilizată în timpul secolului XIV şi despre metodele de conservare care erau utilizate pentru a obţine cel mai bun rezultat. Îmbălsămarea a apărut mult mai devreme decât piramidele. Cu mult timp înainte corpul era înfăşurat în pânză precum cele din Mostagedda, majoritatea îmbrăcate într-o substanţă cleioasă. În 2014, substanţa a fost identificată de arheologul şi chimistul Stephen Buckley, de la Universitatea din York. Acesta era un amestec de uleiuri, grăsimi şi răşină de pin. Acesta a descoperit că unele ingrediente erau importate din nord-estul Mediteranei.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford au descoperit că înfăşuratul în pânză şi utilizarea mixturilor a apărut în 4.300 î.Hr, cu 1.700 de ani mai devreme decât mumificarea.
Rămăşiţele primului om descoperit în Egipt au fost descoperite de arheologi belgieni în 1994, în timpul cercetărilor dintr-o carieră de piatră de pe dealul Taramsa. Aceştia au descoperit mormântul unui copil, corpul său fiind îngropat cu grijă într-o poziţie orientată către est, de unde răsare soarele. Copilul care a trăit în timpul Pleistocenului, acum aproximativ 60.000-55.000 de ani, avea între opt şi zece ani atunci când a murit, rămăşiţele erau atât de fragile încât nu s-a putut determina sexul copilului.
Sursa: History Extra
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: